În ultimii 14 ani, cu câteva excepții (a se citi piedici), ANOSR a demonstrat de fiecare dată că poate veni cu alternative viabile, inițiative inedite, vizionare și în concordanță cu presupusele libertăți / responsabilități de care ar trebui să se bucure Spațiul European al Învățământului Superior. Deși există formal de 10 ani jumate, spiritul ANOSR s-a născut în 1995, atunci când studenții au resimțit că este nevoie de o voce națională, independentă și activă care să le reprezinte drepturile și interesele în raport cu instituțiile centrale.
Ce vrem noi?
să producem efecte reale! să fim independenți în continuare!, să fim ascultați în calitate de membri cu drepturi depline ai comunității academice (și faptul că studenții reprezintă peste 80% din comunitatea academică ar trebui să le confere automat acest drept).
Pe scurt, să punem mâna, cu pasiunea și realismul care ne caracterizează, la conturarea Învățământului Superior din România, conform tuturor viziunilor europene. Și toate statele care au aderat la SEIS, fie că sunt caracterizate de democrații consolidate sau proaspăt ieșite de sub comunism, recunosc acest rol central și activ pe care studenții îl au, sau în cazul nostru ar trebui să îl aibă.
1995 a fost un an de referință, în care studenții au fost pentru prima dată recunoscuți formal ca și membri ai comunității academice și nu ca pioni pe o tablă de șah.
2010, se pare că unii se chinuie să ne întoarcă în urmă cu 15 ani, și să-și bată joc de tot ce s-a realizat de-a lungul timpului.
1989, studenții au început o revoluție care a adus în România libertatea (cel puțin așa credeam)!
1990, 1992, 1995, 1997, 1999, 2003, 2006 și 2009 sunt momente de referință în care, colegi din toată țara au împărtășit spiritul și valorile promovate de ANOSR, au crezut în schimbare, s-au implicat și au realizat-o, prin negociere, prin proteste publice, prin GREVE....
„Academicienii” de renume mondial care au propus legea asta, demonstrează că nu dau 2 lei pe părerea studenților. Vor să distrugă tot ce s-a clădit de către oamenii care și-au dat ani din viață în vremea studenției, pentru a contura o viziune... Pentru ei suntem și trebuie să redevenim formal, o masa de manevra, o adunatură de pioni pe o tablă colorată de șah.





0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu