Un articol cautat cu lumanarea

Am ajuns la concluzia ca am intrat iar in butoiul de melancolie amestecata cu plictiseala ce da in depresie. La serviciu mi-am dat seama cam de ce e capabil fiecare coleg, deci am nevoie de alte provocari. Asa ca m-am hotarat sa incerc o proba de autocontrol: nu mai intru o saptamana pe un anumit blog. Iar la sfarsitul acestei probe o sa-mi incasez premiul, citind articolele scrise in perioada asta.

Si ca sa fac ceva nou, plec de la job cu destinatia Mall Vitan, desi o colega mi-a recomandat sa-mi iau un film de pe net, sa stau acasa si sa-mi comand o pizza. Dar nu, eu aveam nevoie sa ies in lume ca sa-mi gasesc inspiratie pentru a scrie pe blog, pentru ca am vazut ca si cu alte ocazii a functionat.



Metrou Victoriei, in fata la Fornetti. Stateam la coada sa-mi iau ceva si ma bate pe umar un prieten din facultate pe care nu-l mai vazusem de la ziua mea. Imi scot banii si vad ca-mi mai raman 30 de lei si 5 euro, suficient oricum pentru un bilet la film si ceva de baut. Ne suim in metrou, pentru ca si el cobora la aceasi statie cu mine, si ne impartasim ultimele noutati.

Intrarea in Mall. Deja incepe sa mi se deruleze in cap subiectul articolului: “Monday’s night movie”. In momentul asta am un soc, pentru ca ajung la concluzia ca am ajuns sclava blogului. Am ajuns sa traiesc doar ca sa am ce scrie pe blog! Grav.

Hollywood Multiplex Ma uit in jur la titlurile filmelor, cu un aer detasat. Imi ziceam ca voi gasi eu unul la care sa ma decid, pana voi ajunge la rand la casa. Bai frate, ce s-a intamplat cu comediile romantice siropoase si fara de continut? filmele alea la care te duci cand esti deprimat, cu scopul de a fii amuzat de comentariile cocalarilor din sala, adusi de prietenele lor pitipoance?

Pana la urma ma hotarasc sa vad Twilight, pentru ca n-am reusit sa-l vad de pe youtube atunci cand ma apucasem. Ajung la casa, spun filmul, si sunt intrebata: Pe ce rand? Imi caut portofelul sa scot banii si raman masca. Ia bani daca ai de unde. In buzunarul portofelului in care aveam banii aveam si doua bonuri fiscale de la cantina. Acum erau doar bonurile fiscale de la cantina. Eurasii erau la locul lor, buletinul la fel, cardul de acces de la serviciu neatins, biletul de ratb compostat in ordine, permisul la locul lui in buzunarul secret… Deci, ce s-a intamplat cu banii???

Cat de dibaci, corect si intelept sa fie un hot ca sa-mi scoata portofelul din geanta, sa-mi ia doar cele 3 hartii de 10 lei, sa-l inchida la loc, sa-l bage in geanta si sa inchida fermoarul si eu sa nu simt nimic? Cred ca doar in metrou ar fi fost posibila aceasta actiune. Tu cum te-ai fi simtit in situatia mea? Sa ajungi la casa, cu coada in spate, si sa spui: Stiti… nu-mi gasesc banii?!!

Am inceput apoi sa fac legaturi referitoare la sincronizarea mea cu hotul respectiv si sa apelez la notiunile din legea atractiei… si sa-mi amintesc cu ce as fi putut gresi de am ajuns in situatia respectiva. M-am oprit brusc si am incetat sa ma mai invinovatesc. Acum ma intreb, si te intreb si pe tine, care e partea pozitiva din aceasta situatie? Cu ce mi-a influentat evolutia si personalitatea, in mod pozitiv, acest incident?

Chiar mai merita sa-mi mai pun si alte bariere, limite si probe de control? Dap. Asa ma gandeam si eu… Ce rost mai are sa ma autolimitez si automutilez emotional?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu