Un nou flashmob @ Sibiu

Am o satisfacție deosebită în momentul în care văd oameni care își iau în cârcă același scop și lucrează în echipă. Mai jos, aveți un nou flashmob @ Sibiu, un nou exemplu de menționat!

Enjoy

Schimbare?

La un sfert de secol, vreau să sărbătoresc și un secol jumate, alături de cei dragi! Poate între timp, o să dispară prostia, parsivenia, nesimțirea și lucrurile o să fie altfel! Până atunci, mă mulțumesc să petrec clipe, alături de cei dragi! :)

Ce vrem?

A trecut încă o zi, (azi), ploioasă și tristă (ziua). M-am plimbat prin ploaie de colo - colo, vre-o 8 ore azi și am ajuns acasă, ud leoarcă. Totuși, astăzi, printre altele, am dat de o nouă „melodie de petrecere” a celor de la Paraziții pe care v-o redau mai jos:

PS: Deși este cât se poate de comercială și plătită ... atinge doar chestii dureroase ... pentru noi, unii.

Respectul este primul lucru la care NU TREBUIE SĂ RENUNȚĂM sub nici o formă!

Bunul simț, este al 2-lea!

Protest: alături de colegii din UMF Cluj!

Studenţii Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, prin intermediul Organizaţiilor Studenţeşti reprezentative organizează în intervalul 9-13 octombrie 2009 acţiuni de protest.

Considerăm că actuala atitudine a Conducerii Universităţii faţă de studenţi arată lipsa de preocupare faţă de interesele şi părerile acestora, urmărind doar scopuri de ordin managerial. Protestele se vor desfăşura după cum urmează:
în datele de 9 şi 12 octombrie, studenţii UMF vor recurge la grevă japoneză, iar în data de 13 octombrie, la ora 13:30, vor organiza un marş de protest pe strada Victor Babeş, în faţa sediului Universităţii.

Principalele revendicări ale studenţilor sunt:

• Menţinerea regiei de cămin pentru anul universitar 2009/2010 la valoarea celei din anul universitar 2008/2009.
• Eliminarea taxelor fără echivalent în celelalte universităţi din ţară (taxa pentru licenţă, taxa pentru eliberarea foii matricole, taxa pentru eliberarea suplimentului de diplomă, taxa pentru a treia prezentare la o examinare).
• Creşterea procentului de studenţi din Biroul de Senat al Universităţii la minim 25%, fiecare facultate, având astfel parte de reprezentare studenţească şi în acest for de decizie.
• Crearea unui Statut al Studentului care să stipuleze clar care sunt drepturile şi obligaţiile studenţilor Universităţii, deoarece, în actualul context, aceste drepturi şi obligaţii sunt disipate în prea multe regulamente, îngreunând cunoaşterea acestora.
• Creşterea cuantumului burselor acordate studenţilor, fără scăderea numărului acestora, ţinându-se cont de costurile reale de viaţă ale studenţilor din Universitate.
• Redirecţionarea investiţiilor dinspre obiectivele de viitor îndepărtat ale Universităţii,înspre obiective de interes academic imediat, cum ar fi laboratoare, amfiteatre, astfel încât actul academic al generaţiilor actuale de studenţi să se desfăşoare la standarde de calitate adecvate.
• Crearea unui cadru adecvat de desfăşurare a examenelor care să determine condiţii reale de obiectivitate prin realizarea în regim de urgenţă a unei curicule unice, precum şi uniformizarea între examinările diferitelor cadre didactice care predau aceeaşi materie.
• Dezbatere publică asupra tuturor deciziilor care privesc direct studenţii, cu cel puţin 2 săptămâni înaintea adoptării acestora.
• Adoptarea unui cadru organizaţional, în care în Universitate să nu se mai încalce regulile stabilite de diferitele foruri de decizie, existând numeroase situaţii în care decizii ale Consiliilor de Facultate sau de Birou de Senat încălcau Hotărâri adoptate de Senat.
• Introducerea în actualele regulamente a unor articole care să prevadă obligativitatea din partea cadrelor didactice a respectării acestora, precum şi măsuri de sancţionare în caz contrar.
• Schimbarea atitudinii Universităţii faţă de propriii studenţi, prin crearea unei relaţii de parteneriat real între cele două dimensiuni ale comunităţii academice: Conducere şi studenţi.

AM zis!

Maine, este prima zi din restul vieții mele!

Nu fă nimic!

Ce ne lipsește?!

E ora 1 noaptea, nu am somn și mă gândesc la o carte pe care am început să o citesc acum ceva mai multă vreme. În ea zicea americanu (vre-o 70 de ani), că în 30 de ani de studiu atent în mediul corporate și studii sociologice avansate a identificat 2 tipuri de leader:

1. Liderul "LIDER"
2. Liderul "MANAGER"

Diferența între cei 2 nu mi s-a părut foarte evidentă, până am pătruns puțin în textul pe care îl aveam în față ... Undeva la jumătatea cărții mi-am dat seama că în mare parte, are dreptate. Dar parcă diferențele, din punctul meu de vedere nu sunt foarte mari. Elementul esențial - definitoriu pe care eu l-am identificat în ce arunca pe foaie autorul, este carisma.

Liderul de tip 1, este acela care nu e neaparat primul care vine la serviciu, nu este neaparat un geniu într-un domeniu, nu stă zeci de ore pe lună peste program pentru a face sute de lucruri care nu țin neaparat numai de el...

Liderul de tip 2, este managerul perfect. Este liderul care ajunge primul la lucru și pleacă printre ultimii, este omul care are un gantt în față și se chinuie de ceasul vieții să-l respecte, este omul care ține cu dinții de reguli ... etc și etc.

Volumul se numește „Ce fac liderii cu adevărat” și conține o serie de articole publicate în „Harvard Business Review” scrise de John Kotter, un prof de business leadership la Harvard Business School. Vă invit cu încredere să-l lecturați, dacă aveți chef să vedeți o perspectivă a unui om cu experiență în mediul corporate.

Totuși, nu am început așa, de nebun să pomenesc de cărticica asta de 174 de pagini, chiar abstractă pe alocuri. Urmăresc de ceva vreme, cu multe dezamăgiri, realitățile care mă înconjoară. Urmăresc atent și cu adrenalină multă, modul în care inconștiența clasei politice din România se transpune în cursul leu / valută. Urmăresc problemele din educație, de mult prea multă vreme. Urlu de câte ori am ocazia, încercând să schimb ceva, atâta cât mă pricep și atâta cât mai văd că a mers bine în alte părți.

Revenind la volum, stau și mă întreb de ce anume are România nevoie ... „Calitatea de leader arevărat, ne reamintește ...., este greu de definit. Munca liderului se identifică de prea multe ori, cu atribuțiile manageriale și cu stilul personal. De asemenea, liderii incapabili sunt confundați cu liderii adevărați.”

Care sunt adevărații lideri? Ce calități au ei? Sunt oameni care sunt respectați și care sunt capabili să ofere respect?

Liderul „manager”, pare a fi, un om eficient, dar nu neapărat un om de perspectivă. Este capabil să urmărească un gantt, să alcătuiască rapoarte eficiente, să direcționeze activități ...
Liderul „lider”, pare a fi un om care emană respect, nu neaparat prin calitățile de manager cât mai ales prin capacitatea de a respecta pe cei din jur și mai ales, prin capacitatea de sinteză coroborată cu viziune de perspectivă! Adică se gândește la fiecare acțiune, mai exact la impactul pe care fiecare pas făcut îl are în perspectiva viitorului. Ce uși îi închide sau dimpotrivă, ce uși i se deschid, făcând pasul respectiv. Pe cine se bazează sau ce sprijin pierde ...

Transpunând în realitățile din România conceptele astea abstracte, imi pun serios următoarea întrebare: Suntem un stat de inconștienți? Nu ne gândim deloc în perspectivă? Există un plan pe care noi, ăștia mai ne-experimentați nu reușim să îl percepem?

Se ceartă, toți se ceartă, într-un mod care mie îmi spune că nu le pasă de oamenii din jur. Prostimea, și se uită ca la 0 TV, stă și aplaudă la acțiuni și reacțiuni personale, care în definitiv ne lovesc pe noi toți de cele mai multe ori, și care puțin spre deloc îi ating pe ei ... Inconștienții care conduc sistemul ...!

Fie că vorbim de politică, fie că vorbim de o serie de companii binecunoscute din România, am impresia că lipsesc enorm liderii de tip „lider”. Oamenii respectați, care emană respect dar sunt capabili să-l și ofere; care să fie capabili să gândească orice problemă în perspectivă ... cu acțiuni și reacțiuni, structurat ... si cel mai important, pentru sistem, nu pentru anturaj! Privat, politic, public, educațional, sănătate, cultură, tineret, social ...

Unde trebuie să ne concentrăm? Ce trebuie să facem? Trebuie să facem? Este nevoie de altceva? Se poate altfel?

Ce ne lipsește?